A venit august! Ultimul fragment din vară, dar și cel mai pe fugă; sper să nu treacă deja până când termin de pus cuvintele pe hârtie.
Asta înseamnă că substack-ul Jurnal de amator împlinește două luni de la crearea sa. Cu fiecare articol se modelează mai bine o viziune pentru acest mic spațiu pe internet, totuși ceva încă este lipsă - un update lunar, compact și cochet. Locul unde pot îngrămădi diferitele activități, obsesii sau idei ce nu ajung în textele mai „academice” (mult spus).
Scriu cuvintele ce le citiți, într-un tren destul de aglomerat spre Iași, un oraș ce nu îl voi putea admira prea mult. Merg, stau câteva ore pentru a lua o bucată de echipament nevoită să realizez prima mea regie (un scurtmetraj despre care veți auzi mai multe într-o altă zi) și pas înapoi către București. Momentul haotic perfect, deci haide să încep!
Ne vedem la Sfântu’!
Cred că primul festival de film despre care am auzit vreodată, chiar înainte de TIFF, a fost festivalul Anonimul. Ani de zile am căutat o scuză să ajung acolo, dar de-abia acum s-a ivit oportunitatea prin a fi parte din echipa de voluntari a acestei ediții. Un festival atât de promițător este fix ceea ce am nevoie să însfârșit abandonez lenea mea cărată din iulie. Calupul mă entuziasmează, sper să prind cât mai multe filme din concursul de scurtmetraje, dar și cel de lungmetraje. Are niște heavy-hitters printre care se enumeră atot așteptatul film al lui Jude, „Dracula”, și „Yes” al lui Nadav Lapid (Flavia are un text foarte frumos scris despre el, check it out!). Vreau neapărat să ajung la proiecția filmului regizat de Nadav Lapid, unde este și el prezent fizic pentru q&a, fiind o bucată de istorie contemporană.
Ca tranziție, fuck Meta!
Instagram, o aplicație ce dacă aș dezinstala-o, viața mea ar deveni semnificativ mai bună. Din păcate, simultan, o folosesc pentru a afla ce se întâmplă pe pământ, deci mai trebuie să aștepte puțin pe telefonul meu (Plan A: become a film director; Plan B: disappear into the mountains). Zi de zi găsesc pe platforma lor o problemă ce mă enervează mai mult decât cealaltă. Sunt tulburat de o acțiune anume ce ia loc (nu este o știre nouă, din 2023 e cunoscută), Meta, ca să controleze discursul public asupra genocidului din Gaza, recurge la ștergerea din aprecierile postărilor ce măcar îl menționează (dacă nu șterg/shadowban postarea în sine). Este extrem de frustrant că până și minimul pe care generația mea îl poate acorda este activ cenzurat de o corporație masivă, fără alternative viabile. Cea mai documentată crimă din istorie, în cea mai conectată eră a umanității, chiar și așa, ia loc sub ochii noștrii fără repercusiuni. Cartiere întregi evaporate de pe fața pământului. Cu greu televiziunile sau oamenii de influență vor să recunoască ce ia loc, un genocid.
După atâția oameni morți și atâta suferință, ce putem face? Dacă aș avea un răspuns l-aș scrie.
BUNUEEEEEEEEEEEL!
Am să fiu propriul meu critic pentru o secundă. Textul lansat de mine despre „Viridiana” nu m-a satisfăcut. Îl consider plin de bucăți ce puteau fi scrise mai bine, iar, în general, simt că structura construită în jurul său nu transmite idea într-un mod pe măsura filmului. Am rezumat acțiunea prea mult; am vorbit prea puțin despre marginalizarea subiectului principal și rezultatele sale; finalul putea fi mai cu caracter; + multe altele. Recunosc că l-am grăbit puțin, postându-l la aniversarea morții lui Bunuel, ținta inițială, dar nu o regret. Mi-am învățat lecția cu un asemenea regizor și complexitatea de a scrie despre el.
Urăsc că nu îl pot urâ pe Bunuel. Oricât de mult aș vrea să zic „hei, mi-am îndeplinit treaba, timpul să plec mai departe” nu o pot face. Însuși „Viridiana” a început o reacție în lanț pentru mine – una ce crează necesitatea analizei, poate uneori nonsensică, a regizorului și operelor sale. Dacă prin ură și ignoranță diminuezi munca unei persoane, observând prea puțin, sunt de părere că prin admirația excesivă începi să cauți lucruri ce nu sunt acolo. În cazul următorului meu text despre el (anunț de pe acum: va sta o perioadă în fundal, cu alte texte ce vor ieși înaintea sa, între timp ce fac un studiu mai amănunțit), vreau să mă asigur că totul se simte bine. Să scriu până când nu mai am de scris, însă, egal, să fiu atent a îl păstra controlat.
„CineCeva” r. Alexandra Enuc
Luna asta ar trebui să se termine filmările la scurtmetrajul de debut al Alexandrei Enuc, unde am avut plăcerea să ajut cu tot ce pot ca second AD, figurație, ba chiar și cu un cameo într-o secvență! A fost prima mea experiență pe un set atât de mare (absolutely crazy să văd la un loc atâtea persoane talentate ce cred într-un proiect și sunt interesate în a îl face realitate). Mă cuprinde curiozitatea gândindu-mă la produsul final, conceptul m-a atras de când l-am auzit, iar sper că iese cum mă aștept, dacă nu chiar mai bine! Ca să fac o mică introducere vagă (nu vreau să dau spoil la ceva),„CineCeva”, este un scurtmetraj experimental ce se joacă pe idea unei bucăți de artă performativă, dar se separă rapid de ea printr-un strat de suprarealism ce conduce la o critică vastă asupra societății patriarhale.
Pentru încheiere, un mic îndemn de finalul verii
Vara mereu a fost anotimpul meu favorit – atunci când nu sunt 40 de grade o săptămână întreagă, să fiu mai clar. Ceva ce devine din ce în ce mai comun, sper să nu mă evapor la anu. Există o libertate caracteristică anotimpului în aer, una care mă împinge să iau acea carte ce mereu am vrut să o citesc de pe raft, dar pentru care nu i-am găsit timpul. Anul ăsta, într-o tentativă de a combate căldura și plictiseala din jurul ei, m-am apucat să învăț mai bine franceza. Relația mea cu acea limbă este tragică! O fac din clasa a 5a, dar mereu am picat cu profesori ce doar nu erau interesați, dând note din burtă, sau predând aceleași grupele verbale de-a lungul a semestre întregi.
Încurajez pe toată lumea ce citește acest text, go and do something you’ve always wanted to do! Poate gătitul, cusutul sau învățatul unei noi limbi a fost mereu pe radarul vostru, nu știți dacă vă place până când nu încercați. O lună pare scurtă, însă veți vedea că puteți realiza mai multe decât credeți!